UN POEM DE IUBIRE
Eu dorm în sud
unde copacul crește în lipsuri
iar soarele rupe pielea cu galbenul său
Tu navighezi pe marea destinelor
savurezi sare prin toate colțurile
dezordonându-mi toată liniștea
Golește-mi noaptea
în prelucrarea conductei libidoului meu
Deschide rănile
cu spadă de lumină și de infinit
Dalta ta mă dezarmează
și mă transform în piruetă pe ciocan
pentru că sosești variabil la ceasuri
în cearcănele care se ivesc pe neașteptate
din cauza umedei insomnii
Merg spre primejdie legată
de curba închisă a exilului tău
Lunile sunt la ciclu
se pregătește calea
o liniște a mării ce se revarsă în râu
UN POEMA DE AMOR
Yo duermo en el sur
donde el árbol crece desprovisto
y el sol rompe la piel con su amarillo
Tú navegas el mar de los destinos
paladeas la sal de los rincones
desordenando todos mis silencios
Vacíame la noche
en el labriego ducto de mi libido
Abre las llagas
con espada de luz y de infinito
Tu cincel me desarma
y me vuelvo cabriola en el martillo
porque llegas variable a los relojes
en las ojeras que surgen de improviso
por el insomnio húmedo
Sujeta voy hacia el peligro
por la curva cerrada de tu exilio
Menstrúan lunas
se prepara el camino
un sigilo de mar se revuelca en el río
Marina Centeno